Dreptul la Viata - campanie nationala anti-avort
Majoritatea oamenilor nu ştiu ce se întâmplă în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat nu ştiu că de fapt au omorât un copil. Ele "au auzit" că de fapt până în luna a treia este doar un ghem de celule şi nu un om adevărat. Nimic mai fals! O viata incepe in prima secunda si nu in momentul nasterii !
Mamelor! După 8 săptămâni când se efectueză avortul, copilul are deja toate organele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt durerea şi avortul devine un măcel. Le bate inima dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi prin chiuretaj sau prin aspiraţie.
Nu vă lăsaţi înşelate! Avortul nu este soluţia! Infomaţi-vă serios asupra tuturor consecinţelor avortului şi sfătuiţi-vă cu femei care au mai făcut avort. Nu vă lăsaţi copleşite de situaţie indiferent care ar fi aceasta. Dacă Dumnezeu a pus sufletul în copilul din pântecele vostru, El vă poate scoate din valurile mării, oricît de mare ar fi furtuna. Trebuie doar să îi cereţi ajutorul, iar aceasta nu vă costă nimic.
Nimănui nu-i este îngăduit să-si ia viata proprie sau pe a altcuiva, căci în mâna lui Dumnezeu stă viata si moartea. Precum copilul ce s-a născut are dreptul la viată, asa si cel ce este în pântece, fie el de câteva luni, o zi sau un ceas, are acelasi drept la viată ca si ceilalti oameni ce vietuiesc pe pământ.
 "Ştiinţa nu are dubii că viaţa omului începe în momentul fecundării. Viaţa fiecăruia dintre noi are un început unic. Acesta este momentul în care toată informaţia genetică necesară şi suficientă pentru a alcătui un individ, în dependenţă de construcţia genetică, atunci când va fi adunată informaţia suficientă şi necesară. Acest lucru are loc anume în acel moment când capul spermatozoidului pătrunde în celula feminină, în ovul. În asemenea momente, informaţia, transmisă de către tată, se întâlneşte în celula feminină cu informaţia transmisă de mamă. (.) Cunoaştem că acest lucru este cunoscut tuturor biologilor, anume că, după fecundare, nici o altă informaţie nu mai poate fi dobândită. În orice etapă a dezvoltării sale, embrionul îşi păstrează individualitatea şi umanitatea sa şi el aparţine speciei homo sapiens. În momentul fecundării, avem de a face cu un om, căci informaţia care se conţine în cromozomi este informaţia transmisă de un om.
Strigatul Mut
Mulţi oameni cred că micuţa fiinţă plămădită în trupul mamei nu ştie şi nu simte nimic atunci când devine victima unui avort.
Un mare medic american, domnul Bernard Nathanson, director al unei clinici în care se efectuau 30.000 de avorturi pe an, a realizat filmarea cu ultra-sunete a avortului unui făt de 3 luni. Filmul dovedeşte fără putinţă de tăgadă, că fătul simte apropierea ameninţătoare a instrumentului ucigaş. În acele momente, el se mişcă agitat, bătăile inimii cresc de la 140 la 200 pe minut şi, încercând parcă să se salveze, deschide larg gura, ca într-un strigăt de disperare, rămas, din păcate, fără ecou.
Secvenţe din acest film, intitulat în mod sugestiv "STRIGĂTUL MUT", au reuşit să convingă multe femei să renunţe la avort.
Ne întristăm când auzim de războaie, dar ignorăm faptul că de-a lungul timpului avortul a curmat mai multe vieţi decât toate războaiele la un loc. El a devenit războiul discret şi acerb purtat pe câmpul de luptă al trupurilor noastre, împotriva celor mai inocente fiinţe omeneşti.
 Metoda avortului prin chiuretaj
Este metoda cea mai des utilizatǎ la noi în ţarǎ. La început se dilatǎ colul uterin pentru ca medicul sǎ poatǎ pǎtrunde cu insrumentele necesare în cavitatea uterinǎ. Cu ajutorul unui instrument care seamǎnǎ cu un cleşte, se extrage copilul care astfel este rupt în bucǎţi. Dupǎ ce se extrag toate fragmentele copilului, cu ajutorul unei chiurete se scoate placenta. Pacienta pierde mult sânge. Se controleazǎ dacǎ copilul a fost scos în totalitate prin ,reconstituirea" lui cu ajutorul fragmentelor extrase. Cu toate acestea se ajunge frecvent la infecţii, perforǎri uterine, soldate uneori cu extragerea uterului sau chiar cu moartea femeii
Metoda avortului prin aspiraţie
 Este o metodǎ mai modernǎ care a început sǎ fie practicatǎ şi la noi în ţarǎ. Prin colul uterin dilatat, medicul introduce în cavitatea uterinǎ un tub flexibil din plastic. Sub presiune, copilul este rupt în bucǎţi şi aspirat cu o forţǎ de 10-30 de ori mai mare decât cea al unui aspirator. La început sunt rupte picioarele şi mâinile, iar apoi coloana vertebralǎ, capul rǎmânând pe loc. Acesta fiind prea mare pentru a fi aspirat, medicul îl va sfǎrâma cu ajutorul unui instrument, dupǎ care va fi aspirat.
Metoda avortului cu hormonul prostaglandine
Aceastǎ metodǎ nu este încǎ folositǎ la noi în ţarǎ dar este folositǎ în ţǎrile occidentale când femeia nu-şi doreşte copilul. Acest medicament (prostaglandine) este injectat direct în musculatura uterului provocand contractii mai puternice decat cele naturale. Copilul va fi sfaramat si expulzat practic din uter, insa uneori supravieţuieşte câteva ore dupǎ aceastǎ manevrǎ.
Avort prin histerotomie (operaţie cezarianǎ)
Aceastǎ metodǎ este de fapt o intervenţie chirugicalǎ prin intermediul cǎreia este deschis uterul femeii şi se extrage copilul care apoi este "aruncat". Aproape toţi copiii supravieţuiesc acestei operaţii, motiv pentru care ei vor fi omorâţi prin injecţii letale sau sunt pur şi simplu lǎsaţi sǎ moarǎ. Ei mor astfel dupǎ câteva ore, dupǎ un chin prelungit.
Avortul cu medicamentul RU 486 (Mifepristone)
Aceastǎ substanţǎ chimicǎ este un antihormon acre blocheazǎ Progesteronul, un hormon necesar sarcinii. Acest hormon este administrat în primele 7 sǎptǎmâni de sarcinǎ, de patru ori într-un interval de 12 zile. Astfel, încet dar sigur, este distrusǎ placentǎ iar copilul se va sufoca. Prin aceastǎ metodǎ poate fi omorât un copil în varstǎ de pânǎ la 49 de zile! Sângerǎrile care urmeazǎ sunt semnificative, ele sunt cu atât mai mari cu cât copilul este mai în vârstǎ şi pot dura o sǎptǎmânǎ. În cazul în care copilul trǎieşte va fi omorât cu o injecţie.
Complicaţiile avortului:
A.) Imediate : survin în primele 3 ore de la avort:
- hemoragia uterină : definiţiile hemoragiei merg de la 100 la 1000 de ml sânge pierdut. Ele sunt cauzate de retenţii placentare, atonie uterină ( lipsa contracţiilor uterine care produc o hemostază bună ) sau boli de coagulare a sângelui. Anestezia generalasemenea poate cauza hemoragii în primul trimestru de sarcină deoarece aceşti agenţi induc o relaxare uterină. Riscul de deces prin hemoragie creşte cu vârsta paciente, cu vârsta gestaţională mai mare de 20 de săptămâni, existenţa perforaţiei uterine, a rupturii uterine sau al avortului incomplet ( cu resturi fetale sau placentare);
- perforaţia uterină: este o complicaţie de temut, ea poate apare în timpul histerometriei ( măsurarea uterului cu ajutorul histerometrului), a dilatării sau a chiuretajului. Factorii determinanţi al acestei complicaţii sunt lipsa de experienţa a medicului şi poziţia în retroversie a uterului. Pericolul mare constă în urmările perforaţiei : hemoragia şi lezarea organelor interne abdominale ( vezica urinară, intestin, trompă uterină), cele mai grave fiind provocate de chiureta ascuţită.
- leziunea colului uterin : este o complicaţie frecventă şi foarte serioasă care poate să apară în timpul chiuretajului, mai ales în timpil dilatării colului. Aceste leziuni se pot extinde lateral unde se află vasele mari de sânge ale uterului, şi pot cauza o sângerare foarte mare care uneori necesită histerectomie ( extirparea uterului).
- complicaţiile anesteziei : folosirea anesteziei generale se asociază cu rate crescute de leziune cervicală, perforaţie uterină şi tratamentul acestor complicaţii dar convulsiile sunt mai frecvente când se foloseşte anesteza locală.
- embolismul : pot apare după avort 3 tipuri de emboli letali : trombi saguini, aer şi lichid amniotic. Moartea intervine prin colaps cardiovaascular, hemoragie şi comă.
- naştere de feţi vii : este desigur mai frecventă în al doilea trimestru de sarcină ( făt de 3-6 luni). Se întâmplă când medicul a subestimat vârsta sarcinii iar aceasta este mare.
 B.) Precoce : apari după primele 3 ore, până la 28 zile după avort :
- retenţia produsului de concepţie : rămâne una din cele mai importante cauze ale morbidităţii prin avort ( cauză de boală), având ca rezultat infecţia sau sângerarea sau ambele.
- infecţia : este deseori asociată retenţiei de ţesuturi fetale şi este cea de-a doua complicaţie importantă din cele precoce. Microorganismele răspunzătoare de infecţia genită din timpul şi după avort sunt reprezentate în mod curent de flora endogenă vaginală precum şi de gonococ, producător al gonoreei. Avortul infectat poate avea ca rezultat avortul septic sau chiar toxico-septic este o complicaţie foarte gravă, frecvent mortală. Ascensiunea spontană a microbilor în cursul avorturilor spontane, dar mai ales aportul lor exogen cu ocazia avorturilor provocate, determină infectarea cavităţii uterului iar progresiunea infecţiei care poate cuprinde mucooasa uterină, trompele uterine, ovarele, ţesutul celular periuterin, precum şi generalizarea infecţiei spre septicemie, duc la apariţia avortului toxoco-septic. Frecvenţa mare a cazurilor, gravitatea deosebită, sechelele în timp, la femei tinere , în plină activitate genitală şi decesul pe care-l determină , fac din această formă de infecţie un esenţial element în morbiditatea şi mortalitatea obstetricală.
C.) Tardive: apari după 28 zile de la avort :
- anomaliile menstruale : apar din cauza manevrelor instrumentale uterine destinate inducerii avortului, dereglările consecutive ale menstrelor fiind posibile ca urmare a retenţiei unor resturi intrauterine ;
- infertilitatea sau sterilitatea secundară : este posibilă prin inflamaţia postabort a trompelor uterine cu ocluzia ( închiderea) acestora.
- avortul spontan : riscul de insuficienţă cervicală ( col uterin deschis) după dilatări de calibru mare ( la feţi de peste 14 săptămâni) şi proceduri de chiuretaj cu chiuretă ascuţită poate duce la avorturi spontane sau la naşteri premature. 
- sarcina ectopică ; aproximativ 1% din avorturile provocate vor avea o infecţie postavort , ceea ce predispune la un risc crescut de sarcini ectopice la o concepţie ulterioară, mai ales cele infectate cu Chlamydia Trachomatis sunt predispuse spre boala pelvină inflamatorie.
- prematuritatea : naşteri premature menţionate mai sus.
- imunizarea Rh : se poate dezvolta la femeile Rh negative prin pătrunderea hematiilor fetale în circulaţia maternă în timpul actului operator. Acest risc creşte odată cu creşterea vârstei gestaţionale.
- efectele psihic : caracterizate prin remuşcări obsesive sau sentimentul de vinovăţie. Apariţia lor este legată de anumite sentimente moral-religioase (…)
D.) Mortalitatea: rata decesului după avort este de 0-2 decese / 100.000 proceduri, cauzele majore fiind : infecţia( 23%), embolism( 23%), hemoragie (23%), şi complicaţii ale anesteziei locale sau generale ( 16%).
 Comentarii: Dr. TODEA-GROSS CHRISTA
Nu doar avortul "la cerere" a luat amploare după revoluţia din decembrie 1989, ajungând la un număr impresionant de 11.000.000 avorturi în 11 ani ( 1990-2000) , dar a câştigat tot mai mult teren şi avortul "terapeutic" sau medical. Acesta din urmă este doar atunci admis de BOR ( Biserica Ortodoxă Română) când viaţa mamei este în pericol ( cancer, sarcină extrauterină, etc.) dar nu este admis atunci când copilul suferă de anumite boli dovedite prin diagnosticul prenatal. Un studiu efectuat în Clinica de Giginecologie I din Cluj arată faptul că până la Revoluţie procentul cauzelor materne pentru care s-a efectuat avort era de 91,9 % şi de doar 8% cel al cauzelor fetale. După legalizarea avorturilor se constată « o tendinţă netă de deplasare a indicaţiilor dinspre matern spre fetal ( de la 2% în primii 5 ani ai studiului la 20, 5% în ultimii 2 ani), aceasta prin diagnosticarea ecografică antenatală a anomaliilor structurale fetale majore ». Deci iată cum societatea începe să elimine prunci bolnavi de care oare nu ştie Dumnezeu că sunt aşa, El care i-a însufleţit din momentul concepţiei ? Oare nu ştie El de ce ne-a dat astfel de cruci şi noi în loc să le primim ca din mâinile lui Iisus ( cum spune un Sfânt Părinte), cu speranţa de mântuire, noi ne lepădăm de aceşti copii nenăscuţi care au şi ei dreptul de a trăi. Nu este aceasta o nouă formă de rasism ? Părintele Juvenalie îl denumeşte « avort eugenetic », afirmând că se insinuează motivaţii de natură socio-economică şi hedonistică. ». În Carta Drepturilor Omului din 1948, « spre deosebire de toate categoriile defavorizate, copilul nenăscut se află pe ultimul loc. Nu doar că nu se află pe picior de egalitate cu alte persoane umane, dar este lipsit de primul drept elementar care este dreptul la viaţă. Mai mult, ipocrizia mentalităţii contemporane operează un grav reducţionism lipsindu-l pe copilul nenăscut de însuşi statutul de persoană umană ; pentru că nu este subiect de drept ! ».
Mă voi referi la efectele psihice pe care le produce avortul şi care, după cum este redat mai sus, sunt tratate mai mult decât superficial, deşi ar trebui să fie pe primul loc. Ele sunt redate ca o complicaţie tardivă, fadeloc în amănunte.
Alţi oameni care au fost interesaţi de efectele psihice grave pe care le lasă în urmă un avort, şi aici mă refer la membrii primelor asociaţii provita romano-catolice care au apărut în occident, au grupat aceste simptome psihice în sindromul postavort.
Ce este sindromul postavort ? În termeni medicali un sindrom reprezintă totalitatea semnelor şi a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică.
În acest context, putem defini sindromul postavort ca fiind totalitatea simptomelor psihice apărute imediat sau la un anumit interval de timp după avort.
Unde putem totuşi integra d.p.d.v. medical acest sindrom? Medicina a introdus în “Clasificarea Internaţională a maladiilor”, în capitolul “Tulburări nevroticelegate de factori de stress şi tulburări somatice”, un subcapitol intitulat “Stare de stres post-traumatic” definit astfel : » această tulburare constituie un răspuns diferit sau prelungit la o situaţie sau la un eveniment stressant ( de scurtă sau lungă durată), în mod excepţional, ameninţător sau catastrofal şi care ar provoca simptome evidente de disperare la cele mai multe persoane(…). Simptomele tipice cuprind renaşterea repetată a evenimentului traumati, în amintiri invadante (“ flashbacks”), vise sau coşmaruri; ele survin într-un context durabil de « anestezie psihică » şi de slăbire emoţională, de detaşare în raport cu alţii, de insensibilitate la mediu,evitarea activităţilor sau a situaţiilor care ar putea redeştepta amintirea traumatismului. Simptomele se însoţescşi de insomnie, anxietate, depresie sau ideea sinucideri. Perioada care separă apariţia traumatismului de cel al tulburării poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni. Evoluţia este fluctuantă şi merge în cele mai multe cazuri spre vindecare. În unele cazuri tulburarea poate prezenta o evoluţie cronică, să dureze numeroşi ani şi să antreneze o modificare durabilă a personalităţii ».
Revenind la simptomele psihice apărute după avort, ele sunt următoarele :
- depresii nervoase;
- tulburări de somn;
- tulburări în alimentaţie;
- tulburări afective; sentimente de frustraţie; atacuri frecvente de plâns;
- gânduri/tentative de sinucidere izvorâte din tristeţe, lipsă speranţă, inutilitate;
- destrămarea relaţiilor interpersonale, cu partenerul, cu copii, răceală emotională, pesimism;
- atacuri de panică ;
- tulburări de memorie;
- dificultăţi de concentrare;pierderea interesului pentru activităţile desfăşurate;
- sindromul „aniversării”;
- psihoze acute;
- reacţii schizofrenice;
- sentimentul de vinovăţie;
- predispoziţie pentru boli de dependenţă; consum de alcool sau/şi droguri;
- dereglări sexuale,
- insomnii şi vise terifiante, etc.
Aceste simptome sunt mult mai accentuate la adolescente care au un psihic mai labil, motiv pentru care sunt mult mai frecvente sinuciderile în rândul elevelor şi studentelor ; ele nu găsesc un sprijin, neavând familie, iar teama de părinţi , de prieteni, profesori duc în cele din urmă la curmarea vieţii;
Aceleaşi simptome apari la toţi cei care contribuie la un avort(!): tată, medic, as. medicală, etc. Tratamentul medicamentos simptomatic la care se recurge ( anxiolitice, barbiturice, psihoterapie, tratamente psihiatrice, inclusiv şocuri electrice în depresii cronice, psihoze sau reacţii schizofrenice), NU este eficient, ducând de cele mai multe ori la cronicizarea acestor simptome. Femeile sau tinerele afirmă că şi după ani de zile au coşmaruri cu copii avortaţi, sânge, etc. Unii medici ginecologi recunosc că au atacuri de panică şi sunt sub tratament anxiolitic ani de zile, alţii au vise terifiante pe care încearcă să le uite, dar nu resuşesc, etc. Exemplele pot continua şi în rândul asistentelor, soţilor, etc. Constatăm că frecvent sunt afectaţi şi copiii născuţi din aceste familii, aceşti copii fiind sunt afectaţi mai ales de boli nervoase sau psihice.
Trebuie să specific faptul că este vindecabil acest sindrom! Am constatat în urma multor consilieri că aceste simptome se vindecă doar după o perioadă mai îndelungată, după ce femeia a regretat cu adevărat acest păcat mare pe care l-a spovedit la un părinte duhovnic nici pe care nu l-a mai repetat niciodată. După ce o femeie are mai multe avorturi, am constatat că ea intră într-o oarecare răcire emoţională, nu mai are putere să se lupte împotriva acestui păcat şi dacă se rupe de Sfintele Taine ale Bisericii, ea nu mai ajunge la o căinţă sinceră, se depmai mult de semenii ei şi în cele din urmă ajunge la deznădejde. De aici mai este doar un pas pă la alcoolism, droguri sau sinucidere. Am vemei cu 20 de avorturi şi erau adevărate epave sufleteşti. De aceea un psiholog nu mai este în măsură să combată un astfel de sindrom ci doar un preot fiindcă această boală este una pur sufletească şi nu una trupească, medicamentul viindecător fiind tot unul sufletesc. Nici un şoc electric şi nici un medicament nu va putea vindeca o conştiinţă încărcată de un păcat de moarte.
Alte mijloace de contracepţie
- Pilulele anticoncepţionale
Ştiaţi că pilulele anticoncepţionale provoacă avort?
Ele sunt cunoscute ca o combinaţie de hormoni artificiali care au rolul de a împiedica ovulaţia (eliberarea ovulului).
Ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că, de multe ori ovulaţia se produce în ciuda pilulelor de orice fel.
Ovulul poate fi fecundat dar nu se poate implanta pentru că pilula contraceptivă subţiază mucoasa uterina. Astfel, fetiţa sau băieţelul conceput moare.
Avortul hormonal are loc fără ca femeia să fie conştientă de ceea ce se întâmplă. Ea are un ciclu menstrual mai abundent. Dar, de fapt, copilul a fost conceput şi apoi avortat.
Statistic, o femeie care ia pilula timp de 2-3 ani de zile are între 2 şi 10 avorturi hormonale.
Sindromul post-avort hormonal
Deşi nu au nici un avort chirurgical, sunt tot mai multe cazuri de femei(ce folosesc sau au folosit pilula contraceptivă zilnică) care intră în aceleaşi depresii nervoase cronice, cu aceleaşi simptome, ca si cum ar fi făcut avort chirurgical.
Dintre efectele secundare ale anticoncepţionalelor asupra organelor şi sistemelor enumerăm:
-aparatul cardiovascular: boala trombo-embolică venoasă şi arterială, cardiopatie ischemică, accident vascular cerebral, hipertensiune arterială;
-metabolismul: creşterea colesterolului, diabet zaharat;
-sistemul endocrin: anovulaţie, pubertate precoce, multiparitate
-sistemul nervos central: cefalee, migrenă;
-pielea: exeme, urticarie, acnee, herpes;
-organele de simţ: tromboza şi hemoragii venoase retiniene;
-sistemul imunitar: scăderea apărării organismului faţă de infecţii;
-sistem hepato‑biliar: litiază biliară, agravarea hepatitelor acute existente etc;
-aparatul urinar: favorizează infecţiile uterine;
-aparat genital: scăderea fluxului menstrual, ceşterea numărului de avorturi spontane, scăderea contracţiilor tubare care duc la propagarea infecţiilor genitale;
-cancer: de sân, de col uterin, de ficat, de piele etc.
În occident, se vorbeşte tot mai mult de efectele negative şi dezastruoase ale pilulei contraceptive. Există cazuri în care adolescente, după doar câteva luni de administrare a pilulei, au avut accidente vasculare cerebrale cu pareze şi paralizii.
- Steriletul (spirala sau firul uterin)
Are în primul rând efect avortiv?
După testele folosite pentru stabilirea sarcinii timpurii, în ciuda folosirii spiralei, fecundaţia se petrece de câteva ori pe an. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, fixarea fătului este împiedicată şi acesta moare, de cele mai multe ori, după una sau două săptămâni.
Astfel, steriletul ucide pruncul, cel mai adesea înainte de menstruaţia aşteptată când femeia care fusese însărcinată poate crede că, de fapt, n-a fost.
Dintre efectele secundare ale steriletului menţionăm:
-infecţia mucoasei uterine, anexite, cervicite sau chiar pelviperitonite;
-perforaţia uterină, sângerări, sarcina extrauterină (una din cele mai mari pericole pentru viaţa mamei);
Din cauza acestor efecte deosebit de periculoase, din anul 1987, steriletul a fost retras de pe piaţă în SUA.
Marturii:
Crima fara voie - Oana
"Stiam ca nu e bine....plangeam in fiecare seara dp ce am aflat ca snt insarcinata. il simteam in suflet si in trup dp 2luni. as fi vrut sa ramana cu mine, dar imi ziceam'si ce o sa i ofer... am doar 18 ani! pt mine un copil insemna totul...au trecut 3 luni dar ink mai ma doare park prea tare. nu m-a interesat nicio clipa de mine de trupul meu... ma gandeam la sufletul pe care trebuia sa-l rup de sufletul meu si nu o sa ma iert niciodata!!!!!!! acm il vreau inapoi si iubesc o fiinta care a existat doar pt mine si pt Dumnezeu!!!!!!!!!!!!!!!!
Marturie dupa un avort - Loredana
"Era luna februarie cand am aflat ca sunt insarcinata...eram inca la liceu ultimul an... i`am dat vestea prietenului mei speram ca-mi va spune sa il pastram .. dar din pacate nu a spus asa...ma obliga intr-un fel..sa fac avort ca suntem prea tineri ca nu avem ce sa ii oferim si alte chestii...intr-un final am acceptat...in schimb nu dupa mult timp am avut o mica cearta si m-a lasat singura ...timpul trecea iar eu aveam 3 luni umblam pe la doctori ma rugam de ei ...dar nimeni nu vroia ... intr-un final am hotarat sa merg la ecograf ... era asa mic si dulce ... un ghemotoc de copilas ...iar o asistenta lauda copilasul ca e perfect sanatos ... ca doamne ajuta...o sa am un copil minunat...nestiind ce vreau eu sa fac...prietenul in care am avut incredere si cu care am fost impreuna un an si ceva...m-a lasat singura...deja simteam cum misca propriul meu copilas in mine ... nu avea stare ... l-am iubit mai mult ca orice...iar a venit ziua in care a aflat mama mea ...m-a dus la spital si m-au internat.. dupa 2 zile mi-au dat ceva pastile(acele pastile intrerup sarcina pana la 6 luni) eu aveam 4 luni jumatate .. mi-a dat prima tura de pastile ... nu simtisem nimic..dupa a doua tura am simtit cum misca foarte tare copilasul meu(se chinuia...era in ghearele mortzii) iar dintr-o data nu am mai simtit nimic...a murit copilasul meu ... a treia serie de pastile ...mi-au provocat contractii...erau tot mai puternice...dupa cateva ore mi s-a rupt apa...si am nascut...am nascut copilul omorat de mine...iar in loc sa fie ca la o nastere...sa-mi dea copilasul in brate sa fiu bucuroasa...ei mi l-au luat...era mic inca...era mic de felul lui c-am cat palma...dar era bine...era fetita mea,alexandra...ingerul meu pe care nu il pot uita si nu il voi uita niciodata...dupa ce s-a intamplat am avut vise in care plangea si ma intreba de ce am lasat-o? de ce nu am tinut-o? mi se sfasie sufletul.Tot ce imi doresc acum mi-as da si viata sa o vad cum ar arata...sau sa o am iar in pantece...dak o pastram acum aveam 7 spre 8 luni.
NU VA UCIDETI COPILASUL ASA CUM AM FACUT EU! acum mi-as da viata sa o vad doar o secunda!" Perspectiva crestina asupra avortului
"Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda, că sunt o făptura aşa de minunată" (Psalmul 138).
Avortul - rana de moarte a iubirii
PR ILIE MOLDOVAN
(extras din „Adevărul şi frumuseţea căsătoriei. Teologia iubirii II”, Alba Iulia, 1996, pp. 230 – 245)
A vorbi despre avort înseamnă a ne referi, potrivit moralei ortodoxe, la cel mai mare păcat pe care îl poate săvârşi cineva în lume. La începutul creştinismului, trei păcate erau considerate a fi cele mai grave: apostazia, uciderea şi desfrânarea. Avortul se pare a fi sinteza acestor trei păcate laolaltă şi încă ceva mai mult. E ultima pecete a condamnării la dispariţie a iubirii conjugale. În înţelepciunea Sa negrăită, Dumnezeu a hotărât ca un prunc, înainte de a vedea lumina zilei, să petreacă vreme de nouă luni în sânul maicii sale. Acest sân îi este adăpost şi hrană, pavăză şi mijloc de aparare în faţa oricărei primejdii. Trupul mamei, sânul matern, este, fară îndoială, cel mai sigur loc ce poate ocroti o fiinţă umană. E şi templul iubirii celor doi soţi. Căci asemenea unei providenţe divine, acest sân oferă, aşa cum se exprimă profetul Isaia, „un loc de scăpare în încercări, un liman în vremea furtunii şi o umbră în plină dogoare” (XXV, 4). Dar mama, căreia i s-a încredinţat ocrotirea copilului, îşi trădează această îndatorire, care îi revine prin căsătorie, omorându-şi propriul ei odor. Uciderea se savârşeşte tocmai în acest loc, în care este prezentă, într-un chip deosebit, mâna lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ai Bisericii Răsăritene spun că, prin lepadarea voită a copilului, păcatul pătrunde în vistieriile vieţii. Chiar şi din punct de vedere raţional, ridicând o problemă ca aceasta: „suntem sau nu suntem încă în prezenţa unei fiinţe umane?”, înseamnă să prejudiciem întrebarea. Faptul în sine priveşte adevărul că Dumnezeu însuşi intenţionează să creeze o făptură omenească şi că această făptură, apărută în sânul mamei, este prin avort, în mod deliberat, privată de viaţă, iar acest lucru nici nu este altceva decât un asasinat. Orice crimă este un ultragiu adus persoanei şi trupului omenesc, nici una însă nu se aseamănă cu pruncuciderea, care secătuieşte tezaurul vieţii, distrugând familia şi ruinând neamul.
Atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de avort
Ortodoxia este creştinismul unei religii luptătoare. Ea nu se mulţumeşte cu descoperirea răului, cu formularea unei judecăţi de valoare, care spune răului pe nume, respectiv nu e împăcată cu declararea avortului drept crimă, şi încă una din cele mai abominabile. Misiunea ei este de a condamna, dar tot misiunea ei este de a salva. În cazul de faţă, ea nu are numai menirea de a trezi conştiinţa credincioşilor din comunitatea bisericească, arătându-le tuturor în ce constă păcatul avortului şi care este gravitatea lui, ci are şi îndatorirea de luptă, cu metodele şi forţele ei proprii, pentru respectarea celui dintâi şi poate cel mai sfânt drept ce revine fiecărui om din lume şi anume acela de a se naşte.Biserica condamnă avortul în numele lui Dumnezeu Atotţiitorul care a rânduit apariţia vieţii omeneşti în clipa creaţiei: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său” (Facerea I, 27); în numele Domnului Savaot, care a îngrădit această viaţă, pe Muntele Sinai, cu porunca: „Să nu ucizi” (Ieşire XX, 13); dar mai ales în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos care, venind în lume, şi-a vărsat propriul Său sânge şi a înviat din morţi, pentru ca omul „viaţă să aibă şi mai multă să aibă” (Ioan X, 10).
Venind în apărarea copilului, din momentul conceperii sale, Biserica creştină încă de la apariţia ei, a avut de spus un cuvânt definitiv şi categoric cu privire la avort. Ea a proclamat, cea dintâi în istoria omenirii, într-un mod absolut, înainte de „Declaraţia drepturilor nenăscutului de la Geneva”, din 1922, înainte de „Declaraţia privind drepturile copilului”, din 1959, ca şi de „Convenţia privind drepturile copilului” din 1988, protecţia supremă de care trebuie să se bucure copilul, mai înainte de orice. La această oră, în care bilanţul unui sfârşit de secol ne avertizează că, în societatea noastră de tip european, post-creştină şi deplin secularizată, sub auspiciile industriei avortului, crima colectivă s-a generalizat. În oricare ţară, bunăoară, cu aproximativ două zeci de milioane de locuitori, sunt omorâţi prin avort peste un milion de copii. În faţa acestei situaţii, creştinii zilelor noastre, nu pot să rămână în expectativă. E momentul să se întrebe dacă mai există un drept al copilului. După cum este momentul să ştie ce au de făcut, înanite de a cădea sub osânda generaţiilor viitoare. Dar mai înainte încă sub osânda lui Dumnezeu.
Avortul în perspectiva responsabilităţii şi a culpei
Cuvântul „avort” derivă din latinescul aborior, termen opus lui orior (a naşte) şi înseamnă „a muri” sau a dispare prematur. Important, deocamdată, este aceea că prin acest termen se exprimă ideea morţii premature. Dar moartea la care se referă poate să fie un fapt, după cum poate să fie un act. Vorbind despre un fapt, atunci când avem de a face cu un avort involuntar, care nu-i nici provocat şi nici prevăzut. De aceea, el nu poate fi decât o întâmplare profund regretabilă. Câta vreme nu priveşte voinţa liberă a cuiva în săvârşirea ei, se înţelege că nu poate fi vorba despre nici un fel de responsabilitate. Dimpotrivă, atunci când avortul este premeditat şi voit, el nu mai este un fapt, ci un act. Fie că este savârşit de mamă cu scopul de a scăpa de copil, fie ca este comis pentru a-şi salva sănătatea, avortul este un act voluntar şi ca atare condamnabil.
De data aceasta responsabilitatea atârnă de femeia în cauză, dar revine, după gradul de participare la înfăptuirea lui, şi soţului, după cum revine tuturor celor care, într-un fel sau altul, incidental sau profesional, contribuie la săvârşirea acestui act. Mijloacele prin care se realizează acest act reprobabil sunt mai multe şi de diferite feluri: provocări mecanice, administrări de substanţe avortive, intervenţii chirurgicale, etc., scopul tuturor însă, rămâne acelaşi. Oricum s-ar face, avortul este, în cazul acesta, un act voluntar, iar efectuarea lui priveşte nemijlocit porunca: „Să nu ucizi”. Sfânta noastră Biserică nu vede în el simplul fapt al morţii, ci suprimarea violentă a unei vieţi omeneşti. Numind această faptă „omor” sau „ucidere”, consideră că este încărcată cu întreaga răspundere a unei acţiuni condamnabile pe pământ şi în cer. Canonul al doilea al Sfântului Vasile cel Mare, de exemplu, numeşte pe femeia ce a săvârşit avortul „ucigaşă”, precizându-i, astfel, răspunderea şi vina, după cum are în vedere şi o vină corespunzătoare complicilor ei.
Noţiunea de ucidere, ce se cuvine să o avem în vedere atunci când ne referim la avortul voluntar, nu poate fi despărţită de aceea de vină sau culpă. Vina, însă, la rândul ei, este de mai multe feluri. În legătură cu avortul putem aminti de două feluri de culpă: culpa religios-morală şi culpa criminală. Prima priveşte eul personal şi spiritualitatea sufletului din primul moment al conceperii copilului în sânul matern, iar al doilea dreptul omului de a se naşte. Aflându-se amândouă în atenţia Bisericii, le vom analiza pe rând.
Motivele religios - morale ale condamnării avortului de către Biserica Ortodoxă
Calendarul Bisericii Răsăritene cunoaşte patru sărbători care prăznuiesc nu doar naşterea, ci chiar zămislirea unora dintre sfinţi. Bunăvestirea este însăşi sărbătoarea conceperii Mântuitorului în pântecele Maicii Domnului. Pentru a intra în istorie, Fiul lui Dumnezeu Însuşi se supune unei legi a firii, întrupându-se în sânul feciorelnic al Mariei, cu nouă luni înainte de naşterea Sa. Aşadar, orice prunc, chiar şi numai de o zi, odată conceput în trupul mamei, are în el un suflet sau, după cuvântul Scripturii, „duh de viaţă”. Căci ceea ce s-a petrecut în paradisul dintâi, mai precis, în ziua a şasea a creaţiei, când Dumnezeu a făcut pe om, se petrece şi în trupul femeii mame. Chiar umbletul Domnului Dumnezeu, care se preumbla în adierea serii în grădina raiului, poate fi pentru noi o imagine care să ne arate, într-un mod tainic, felul în care ia fiinţă sufletul copilului în sânul matern. Adresându-se propriilor ei copii, mama Macabeilor se exprimă astfel: „Nu ştiu cum v-aţi zămislit în pântecele meu şi nu v-am dat eu duh şi viaţă şi închipuirea fiecăruia nu eu am întocmit-o” (II Macabei VII, 22). Existenţa, în sânul mamei, a unei „suflări de viaţă”, din ceasul conceperii, datorită unei intervenţii divine creatoare, este pentru gândirea ortodoxă un adevăr absolut. De aceea şi orice atentat asupra fătului odată conceput este un atentat asupra unui om întreg, format din suflet şi trup. Sfântul Grigorie de Nissa, făcând o comparaţie cu bobul de grâu care cuprinde în sine toată specia plantei respective, spune că „nu e drept a zice nici că sufletul e înaintea trupului şi nici că trupul e fără suflet, ci amândouă au unic început întemeiat după raţiunea lui cea mai înaltă, în voia primă a lui Dumnezeu”.
Biserica Ortodoxă, pornind de la adevărul întrupării, înţelege că naşterea unui prunc este o taină a colaborarii lui Dumnezeu cu părinţii. În acelaşi timp, însă, ştie că numeroase date ale observaţiei noastre curente, corecte şi oneste, pot fi elemente de seamă, care să aducă un spor de înţelegere la cunoaşterea acestei taine, întrucât se înscriu în ordinea descoperirii sau a revelaţiei naturale. E vorba despre acele date care, înainte de a constrânge conştiinţa, într-un anumit fel, constrânge raţiunea de a le constata şi accepta.
Sursele articolelor: http://www.avort.ro - http://www.avort.net - http://www.avort.info
Asociaţia PRO VITA pentru Născuţi şi Nenăscuţi - Pro Vita: http://www.provitann.org
|
fgtt
(